Strategia de recuperare a produsului infracţional
Sistemul penal din România pune în centrul său tragerea la răspundere a infractorului şi în subsidiar recuperarea prejudiciului produs părţii vătămate. Însă prejudiciul este doar o parte din conceptul de produs infracţional.
Confiscarea tuturor avantajelor economice ce derivă din infracțiune, nu se reduce doar la necesitatea de a se repara prejudiciul produs, fiind gândită ca pilon al strategiei de combatere a crimei organizate și corupției în egală măsură cu obiectul de tragere la răspundere penală a infractorului.
Conceptul de produs infracțional caracterizează sistemul de drept anglo – saxon, nefiind specific sistemelor de drept continental din care România face parte. A fost dezvoltat de convenții O.N.U. în care s-a impus punctul de vedere al Statelor Unite și Marii Britanii, prin Convenția antidrog de la Viena din 1988, Convenția contra criminalității transanaționale de la Palermo din 2000 și Convenția anticorupție de la New York din 2003, preluate de Consiliul Europei în Convenția contra spălării banilor și finanțării terorismului de la Varșovia din 2005 și adoptat la nivelul Uniunii Europene, privind confiscarea produselor infracționale.
Prin Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite au respins ca neîntemeiate, obiecția de neconsituționalitate cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 241 din 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Curtea a constatat că legiuitorul a menținut pedeapsa principală a închisorii și a reglementat alternativ pedeapsa principală a amenzii, în condițiile art. 10, alin. (1) din Lege. Astfel pedeapsa principală a amenzii se poate aplica numai în anumite situații în care prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro în echivalentul monedei naționale și se aplică, în mod obligatoriu, dacă prejudiciu cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia depășeșete 50.000 euro. La prejudicii mai mari de 100.000 euro nu se aplică în nici un fel pedeapsa principală a amenzii.
Prin Lege constituie infracțiune de evaziune fiscală, următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
1. Ascunderea bunurilor ori a sursei impozabile sau taxabile.
2. Omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
3. Evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.
4. Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxare ori de marcat electronice făcute sau de alte mijloace de stocare a datelor.
5. Executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor.
6. Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
7. Substituirea, degradarea su înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală.
Analiză în plan conceptual
Întrucât evaziunea fiscală este un fenomen dinamic, ce îmbracă forme diverse, pentru o mai bună înțelegere a mecanismului ce stă la baza sa, a fost clasificată:
Evaziunea fiscală legală presupune sustragerea contribuabililor de la plata unor taxe și impozite, prin invocarea unor temeiuri legale, precum lacunele legislative.
Evaziunea fiscală ilegală constă în sustragerea contribuabililor de la plata obligațiilor fiscale, de cele mai multe ori prin folosirea unor mijloace ilicite.
Evaziunea fiscală reale reprezintă valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin toate faptele de evaziune săvârșite într-un interval de timp determinat.
Evaziunea fiscală propriu-zisă constă în sustragerea de la plata obligațiilor datorate, în legătură cu venituri realizate din activități ilicite.
Evaziunea fiscală prin derularea unor activității ilegale constă în desfășurarea unor activității ilicite producătoare de venituri pentru care nu se plătesc impozite și taxe.
Evaziunea fiscală prin derularea unor activității subterane este o formă de evaziune fiscală care se concretizează în realizarea unor venituri legale, dar care sunt ascunse autorităților.
Evaziunea fiscală internă reprezintă forma de sustragere a contribuabililor de la plata taxelor și impozitelor prin mijloace aflate pe teritoriul național.
Evaziunea fiscală internațională constă în sustragerea contribuabililor de la plata datoriilor fiscale pe care le au conform sistemului fiscal intern prin folosirea unor paradisuri fiscale sau jurisdicții off-shore.
Acestea fiind spuse, faptele de evaziune fiscală prezintă un pericol major pentru relațiile sociale din domeniul colectării impozitelor și taxelor de către autoritățile abilitate ale statului, în vederea trasformării lor în venituri la bugetul de stat.
Pentru aceste motive, Legea criticată este de natură a atenua efectul disuasiv al pedepselor aplicabile în cazul infracțiunilor menționate și încurajează fenomenul infracțional în domeniul analizat și prin urmare, poate sporirii numărului persoanelor care vor săvârși fapte de evaziune fiscală.
Adoptarea unor dispoziții legale, de natură a permite statului acoperirea prejudiciilor materiale provocate prin săvărșirea interacțiunilor de evaziune fiscală, respectiv recuperarea sumelor de bani reprezentând astfel de prejudici, nu este, în nici un caz, suficiente prin raportare la scopul Legii penale.
Astfel, simpla reglementare a unor pârgii de recuperare a prejudiciilor materiale produse prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, în lipsa prevederilor unor pedepse și măsuri eficiente, de natură a determina destinatarii Legii penale, să se abțină de la săvârșirea faptelor incriminate, și respectiv, de natură a face persoanele condamate pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni să realizeze semnificația faptelor comise și a urmărilor acestora pentru respectarea unor valori sociale, cu consecința reeducării lor, în vederea reintegrării în societate, este lipsită de eficiență, prin raportare la prevenirea fenomeniului infracțional.
Studiul de caz
Raportul din 2016 al Freedom House România își propune să facă o radiografie a stadiului recuperărilor prejudiciilor produse statului român și confiscărilor bunurilor dobândite ilegal.
Dacă la începutul anilor 2000 nu exista perspectivă în practica parchetelor din România, Legea s-a impus cumva, pe parcursul acumulări de experiență s-a identificat o componentă importantă legat de recuperarea baniilor, și identificarea și folosirea bunurilor necuvenite. Pentru că până la acel moment nu se obținuse rezultate semnificative decât pe latura detenție, iar ulterior aceștia foloseau liniștit bunurile acumulate.
Raportul arată că Direcția de executare silită din A.N.A.F. indică existența în ianuarie 2016 peste 20.000 de dosare de executare silită cu circa 7 miliarde lei prejudicii și confiscări, din care, doar o treime din acestea fiind acoperitate de sechestre puse în faza de urmărire penală.
O schimbare de optică s-a produs din anul 2011 prin colaborarea mai strânsă dintre A.N.A.F., A.N.C.P.I., Ministerul de Interne, O.N.R.C. și Agenția Națională de Integritate, și apariția Oficiului național de prevenire a criminalități și cooperării pentru recuperarea creanțelor provenite din infracțiuni din cadru M.I. Oficiul ce de la această dată a colaborat cel mai frecvent cu state europene cum ar fi: Olanda, Franța, Belgia, Marea Britanie, Germania și Spania.
D.N.A. ajungând la 457 de măsuri asigurătorii, circa 2,1 miliarde lei în 2015, de la 371 milioane în 2010. În intervalul de referință s-a dispus prin hotărâri definitive confiscarea produselor infracționale în sumă totală de 24,180 milioane lei, 24,292 milioane euro și 42 mii dolari precum și bunuri.
D.I.C.O.T. a luat măsuri asigurători de 525 milioane lei în 2015. În condițiile în care pe lângă D.N.A. și D.I.C.O.T., măsuri asiguratori semnificative au fost realizate de parchetele de pe lângă tribunale și mai puțin pe lângă curțile de apel.
Concluzii
Antrenarea răspunderii penale ale persoanei juridice introduse prin Legea nr. 278 din 2006 și prevăzute în noul Cod penal, crează probleme cu privire la sechestrului asigurător asupra bunurilor și activelor societăților comerciale în măsură să afecteze performanțele economice a acestora atâta vreme cât nu este nici interesul acționarilor, asociaților, administratorilor și nici a statului.
Pe de altă parte trebuie să existe garanția că întreprinderea respectivă va plăti, dacă așa decide în final instanța, amenda sau despăgubirea. O soluție este numirea de administrator judiciar în cadrul procedurii de insolvență, ce ar putea preveni ruinarea voită pe timpul sechestrului a unei societății comerciale în timpul procesului penal.
O altă soluție, este de a oferi societății comerciale posibilitatea garantării sechestrului cu alte bunui sau sume de bani, dându-i posibilitatea să își desfășoare activitatea nestingherit.
Varianta utilizată de A.N.A.F. are dezavantajul unor proceduri greoaie și îndelungate, care ar întârzia mersul dosarului și ar afecta eficiența urmării penale. Obiecție ar fi legată de procedura de acreditate o dată pe an, a firmelor care participă la licitație de acest tip. Oficiali A.N.A.F. spun că la acest tip de vânzare, mai ales atunci când mărfurile sunt perisabile, șansele de a obține un preț bune sunt extrem de mici și se bucură că au reușit să scape de produsele depozitate.
Apariția Agenției naționale de administrare a bunurilor indisponibilizate, ce umple un gol de la identificarea unor bunuri și luarea măsurilor asiguratorii, până la executarea unor decizii de confiscare, recuperare a prejudicilor ori de restituire a bunurilor aflate sub sechestru, în cazul achitării inculpatului ori netrimiterii în judecată a persoanelor învinuite.
Recomandăm profesioniștilor faptul de a da dovadă de mai mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă.
Dr.ec. Viorel Crăciuneanu
Foto: Pexels.com
(articol apărut și în cotidianul Adevărul)
Site-ul www.craciuneanu.ro vă oferă informații despre protecția fiscală, financiară a mediului de afacerii național, a întreprinderilor mici și mijlocii după pandemia generală de coronavirus, dezvoltarea unui sistem de control managerial pentru instituțiile publice și private, la nivel european, insolvență, expertiză / consultanță contabilă și fiscală, resurse umane, protecție și asigurări sociale, contabilitate. Ne interesează tot ce se întâmplă în domeniile: economic, fiscal, financiar și al asigurărilor sociale de sănătate.
Aveți nevoie de un specialist în insolvență? Ne puteți contacta aici:
Viorel Crăciuneanu
Cabinet de insolvență | Expert contabil
Tel: +40729841301
E-mail: contact@craciuneanu.ro
0 Comments on "Strategia de recuperare a produsului infracţional"